1500 de Oameni Dau Toate Sfaturile Despre Relații de Care Ai Nevoie

Written By Mark Manson

”Omenirea ar fi inventat până acum călătoria în timp, ar fi cucerit spațiul, ar fi descoperit poate și viața fără de moarte dacă nu o luam, de fiecare dată, de la zero. Noi cu fiecare generație facem aceleași greșeli, nu vrem să învățăm deloc de la cei mai bătrâni.” îmi spunea cândva Bogdan Naumovici. Și mare dreptate are! Sunt unul dintre oamenii care cred că nu există sursă mai importantă de cunoaștere decât experiența. Și nu întotdeauna trebuie să fie a ta. Ştiţi cum se spune: „Deşteptul învaţă din greşeala altuia, prostul nu învaţă nici din greşeala lui.”… Îmi plac oamenii care nu trec degeaba prin viață, care știu să extragă esența și să dea mai departe din înțelepciunea lor. Cred că cel mai emoționat articol de pe acest blog este simpla transcriere a discuției pe care am avut-o, întâmplător, cu o bătrână oarbă de 95 de ani, dintr-un sat izolat. Găsiți și acolo câteva sfaturi despre o relație fericită…

Revenind la subiect, ”1500 de oameni dau toate sfaturile despre relații de care ai nevoie” este titlul intrigant care m-a făcut să dau click pe acest articol al lui Mark Manson. Mark este un blogger renumit în Statele Unite și chiar un autor bine vândut. Scrie despre relații din 2007 și, anul trecut, s-a căsătorit. Cu această ocazie a cerut cititorilor săi, care aveau mai mult de 10 ani de căsnicie, să îi spună care sunt principalele sfaturi pe care le au pentru un cuplu la început de drum. După ce a analizat cam 1500 de răspunsuri a tras concluziile într-un articol foarte interesant. Și a fost de acord să-l includ pe danagont.ro ca ”guest post”. Nu pot decât să îmi imaginez cât a muncit Mark pentru acest articol care,  în original, este o lectură estimată de el la aproximativ 45 de minute… Mie mi-a luat mai mult de două zile lumină să traduc, adaptez și, în unele cazuri, să rezum un pic. Am ținut să vi-l ofer pentru că, spre deosebire de tot felul de articole de la specialiști sau ”dătători” cu părerea, aici găsiți o colecție utilă de sfaturi reale de la oameni reali, din experiența lor de viață. Pentru cititorii foarte ”pricinoși”, trebuie luate în calcul diferențele culturale dintre noi și americani. Însă eu cred că cele 1500 de răspunsuri analizate și corelate de Mark Manson au fost transformate cu succes într-un mic ghid al unei relații reușite. Să vă fie de folos!

1. Fiți împreună din rațiuni corecte

„Nu fi niciodată cu cineva pentru că altcineva te presează. M-am căsătorit prima dată pentru că am fost crescut în religia catolică și asta mi s-a spus că trebuie să fac. Greșit. M-am căsătorit a doua oară pentru că am fost nefericit și singur și am crezut că o soție iubitoare ar rezolva totul. De asemenea, greșit. A fost nevoie de trei încercări să îmi dau seama ce trebuia să fie evident de la început:singurul motiv pentru care ar trebui să fii vreodată cu cineva este pentru că îți place pur și simplu să fii în preajma acelei persoane. E chiar atât de simplu.” –Greg

Înainte de a vorbi despre ce ar trebui să faci într-o relație, să vorbim despre ce nu trebuie să faci. Când am cerut sfaturi de la cititori i-am rugat în mod special pe cei care au fost căsătoriți de mai multe ori să îmi spună unde cred că au greșit. De departe, cel mai întâlnit răspuns a fost: ne-am căsătorit din motive greșite.

O parte dintre aceste motive greșite sunt:

• presiunea din partea prietenilor și a familiei;
• faptul că te simți „ratat”, pentru că ai fost singur multă vreme și te oprești la prima persoană care ți-a ieșit în cale;
• ești cu cineva pentru imagine – pentru că relația arăta bine pe hârtie (sau în fotografii), nu pentru că vă admirați reciproc.
• pentru că ești tânăr și naiv și foarte îndrăgostit și crezi că iubirea va rezolva totul.

După cum vom vedea pe tot parcursul acestui articol, ca o relație să meargă (și prin asta vreau să spun că e o relație fericită și durabilă pentru ambele persoane implicate) e nevoie de o adâncă și veritabilă admirație a unuia pentru celălalt. Fără acea admirație reciprocă, totul se va destrăma.
Celălalt motiv „greșit” pentru a intra într-o relație este, cum a spus Greg, pentru a „repara”. Această dorință de a folosi dragostea altcuiva pentru a-ți alina propriile probleme emoționale duce în mod inevitabil la codependență, o dinamică nesănătoasă și dăunătoare între două persoane care în mod tacit sunt de acord să folosească iubirea celuilalt ca să își distragă atenția de la propria dezamăgire de sine. Despre codependență vom vorbi mai târziu în acest articol, dar acum, este util să subliniem faptul că iubirea, în sine, este ceva neutru. Este ceva ce poate fi în egală măsură sănătos sau nesănătos, util sau dăunător, în funcție de cum și de ce iubești pe altcineva și ești iubit de altcineva. Prin ea însăși, dragostea nu este suficientă pentru a susține o relație.

2. Să ai așteptări realiste în legătură cu relațiile și romantismul lor

„Cu siguranță nu vă veți giugiuli în fiecare zi pentru tot restul vieții voastre și toată iluzia asta de ”au trăit fericiți până la adânci bătrâneți” este doar un mod de a pregăti oamenii pentru eșec. Ei intră în relații cu aceste așteptări nerealiste. Apoi, în clipa în care își dau seama că nu mai sunt ca doi porumbei, cred că relația s-a terminat și trebuie să se despartă. Nu! Vor fi zile, săptămâni sau chiar perioade mai lungi când nu va curge lapte și miere. Chiar o să ajungi să te trezești într-o dimineață și o să te gândești: „Of, tot aici ești….” E normal! Și ce e important e că, dacă vei rezista, vei vedea că a meritat, pentru că și asta se va schimba. Într-o zi sau o săptămână, sau poate chiar mai mult, te vei uita la acea persoană și un val uriaș de dragoste te va inunda. Și o vei iubi atât de mult încât o să crezi că inima ta o să explodeze. Pentru că o iubire care e vie este, de asemenea, în continuă evoluție. Se extinde și se contractă, se atenuează și se adâncește. Nu va fi cum a fost și nici nu ar trebui să fie. Cred că dacă mai multe cupluri ar înțelege asta, ar fi mai puțin înclinați să intre în panică și să se grăbească să divorțeze.” – Paula

Dragostea e un lucru ciudat. În cele mai vechi timpuri, oamenii au considerat-o chiar o boală. Părinții își avertizau copiii în legătură cu ea și adulții aranjau rapid căsătoriile înainte să crească copiii destul de mari cât să facă o prostie în numele dragostei.

(…) Este modul în care natura ne pacălește să facem ceva atît de irațional ca procrearea cu o altă persoană – probabil pentru că, dacă ne-am oprit să ne gândim la repercusiunile de a avea copii, și de a fi cu aceeași persoană pentru totdeauna, nimeni nu ar face-o vreodată. Robin Williams glumea: „Dumnezeu a dat omului un creier și un penis și sânge suficient pentru a funcționa pe rând ori una, ori alta.”

Iubirea romantică este o capcană proiectată pentru a face două persoane să-și treacă reciproc cu vederea greșelile, suficient de mult timp pentru a face copii. În general, durează doar câțiva ani, cel mult. Acea amețeală înălțătoare care te cuprinde când te uiți în ochii iubitului tău ca și când vezi în ei stelele de pe cer, în cea mai mare parte dispare. Pentru toată lumea. Așa că, după ce a dispărut, trebuie să fii sigur că ai rămas cu un om pe care îl respecți cu adevărat și cu care îți place să-ți petreci timpul, altfel lucrurile vor deveni neplăcute.

Adevărata iubire – adică cea profundă, care respectă și este impermeabilă la capriciile emoționale, este o alegere. Este un angajament constant care nu ține cont de circumstanțele actuale. Este un angajament față de o persoană care nu te va face întotdeauna fericit – nici nu trebuie! – și care va trebui să se sprijine pe tine uneori, la fel cum și tu te vei baza pe ea. (…)

„Fericiți până la adânci bătrâneți nu există. În fiecare zi te trezești și decizi să îți iubești partenerul și viața ta – cu binele, răul și urâtul din ea. În unele zile este o luptă, dar în altele simți că ești cel mai norocos om din lume. ” – Tara

Mulți oameni aleg această iubire profundă, necondiționată. Alții în schimb sunt dependenți de suișurile și coborâșurile unei iubiri romantice. Sunt în acea relație chiar pentru trăirile astea și când ele dispar, dispar și ei.

Mulți oameni intra într-o relație ca o modalitate de a compensa ceva le lipsește sau urăsc la ei înșiși. Acesta este un ”bilet dus” către o relație toxică pentru că face ca iubirea să fie condiționată: îți vei iubi partenerul atâta timp cât acestea te ajută să te simți mai bine. Vei oferi doar atâta timp cât vei primi. Îl vei face fericit doar atâta timp cât te face fericit. Această condiționare stă în calea dezvoltării unei adevărate intimități și scoate la iveală dramele interne ale fiecăruia.

3. Cel mai important factor într-o relație nu este comunicarea, ci respectul

„Ceea ce vă pot spune este că pe primul loc, cel mai important lucru, mai presus de orice altceva este respectul. Nu e atracția sexuală, felul cum arăți, obiectivele comune, religia sau lipsa ei și nici nu este iubirea. Sunt momente în care nu vei mai simți dragostea pentru partenerul tău. Acesta este adevărul. Dar niciodată nu vrei să pierzi respectul partenerului tău. După ce pierzi acest respect, nu-l vei mai primi înapoi.” – Laurie

Citind sutele de răspunsuri primite am început să observăm o tendință interesantă. Oamenii care au trecut prin divorțuri și/sau au fost cu partenerii lor 10-15 ani, aproape întotdeauna au vorbit despre comunicare ca fiind cea mai importantă într-o relație. Să vorbești în mod frecvent. Să vorbești deschis. Să vorbești despre toate, chiar dacă doare. Și lucrul ăsta are importanța lui (la care vom ajunge la mai târziu). În schimb oamenii casătoriți de 20, 30 sau chiar 40 de ani au menționat mai des respectul ca fiind secretul unei relații reușite.

Sentimentul meu este că acești oameni, prin experiența lor bogată, au învățat că indiferent cât de deschisă și transparentă e comunicarea, tot se va rupe la un moment dat. Conflictele sunt, în cele din urmă, inevitabile, iar sentimentele vor fi rănite. Și singurul lucru care vă poate salva este un respect infailibil al unuia față de altul, faptul că aveți o mare stimă unul pentru celălalt, adesea mai mare decât pentru voi înșivă, și încrederea că partenerul tău face tot ce poate el mai bine.

Fară ca totul să se bazeze pe respect, vă veți îndoi mereu de intențiile celuilalt. Veți judeca alegerile partenerului și veți atenta la independența lui. Veți simți nevoia de a ascunde lucruri unul de altul, de teama de a fi criticat. Și atunci încep să apară fisurile.

„Soțul meu și cu mine am împlinit 15 ani de căsnicie iarna aceasta. M-am gândit mult la ceea ce pare a ne ține împreună, în timp ce căsătoriile din jurul nostru se năruie (serios, se întâmplă peste tot … se pare că am ajuns la acea vârstă). Cuvântul la care mă tot întorc este „respect”. Desigur, asta înseamnă să arătăm respect, dar e prea puțin spus. Doar să îl arătăți, nu e de ajuns. Trebuie să-l simți adânc în tine. Îl respect profund și sincer pentru etica sa profesională, răbdarea sa, creativitatea, inteligența și valorile sale fundamentale. Din acest respect derivă orice altceva: încredere, răbdare, perseverență (pentru că, uneori, viața este foarte grea și amândoi trebuie să persevereze). Vreau să aud ce are de spus (chiar dacă nu sunt de acord cu el) pentru că îi respect opinia. Vreau să-i ofer ceva timp liber în viața asta a noastră incredibil de ocupată, pentru că respect dorințele lui. Și, într-adevăr, acest respect reciproc înseamnă că ne simțim în siguranță să ne dezvăluim și cele mai profunde, intime fațete ale noastre”. – Nicole

Trebuie nu doar să îți respecți partenerul, dar să te respecți și pe tine. Pentru că fără stimă de sine nu te vei simți niciodată demn de respectul partenerului. Nu vei fi dispus să-l accepți și vei găsi modalități de a-l submina. Vei simți mereu nevoia de a compensa și de a dovedi că ești demn de iubirea lui, lucuru care va avea până la urmă doar efectul opus. (…)

Dar ce înseamnă acest respect?

Iată câteva exemple comune date de mai mulți cititori:

• Nu vorbi niciodată urât despre partenerul tău sau nu te plânge de el în fața prietenilor. Dacă ai o problemă cu partenerul, trebuie să discuți cu el despre asta, nu cu prietenii. Dacă îl denigrezi asta va eroda respectul pe care îl ai pentru el și te va face să te simți mai rău în legătură cu relația voastră, nu mai bine.
• Respectă faptul că poate avea pasiuni, interese sau perspective diferite față de tine. Doar pentru că vă petreceți timpul și vă consumați energia diferit, nu înseamnă că e mai rău sau mai bun decât tine.
• Respectă faptul că partenerul are un cuvânt egal de spus în relație, că sunteți o echipă și dacă un membru al echipei e nefericit, echipa nu are șanse de reușită.
• Fără secrete. Dacă sunteți cu adevărat în relația asta împreună și vă respectați unul pe altul, totul ar trebui să fie corect. Ți-a picat cineva cu tronc? Vorbește despre asta, râzi pe tema asta! Ai avut o fantezie sexuală ciudată? Fii deschis. Nimic nu ar trebui să fie tabu.
  

Respectul merge mână în mână cu încrederea. Și încrederea e seva oricărei relații (fie că e romantică sau nu). Fără încredere, nu poate fi vorba de intimitate sau confort. Fără încredere, partenerul tău va deveni o răspundere în mintea ta, ceva ce trebuie evitat și analizat, nu un culcuş protector pentru inima și mintea ta.

4. Vorbește deschis despre orice, în special despre lucrurile care dor

„Noi vorbim mereu despre ceea ce ne deranjează unul cu celălalt, nu cu altcineva! Avem atât de mulți prieteni căsătoriți care îmi spun despre ce îi nemulțumește în relație. Nu-i pot ajuta, ei trebuie să vorbescă cu partenerul lor despre acest lucru, e singura persoană care îi poate ajuta să găsească o soluție. Dacă veți găsi o cale de a vorbi mereu cu partenerul despre ceea ce vă frământă, atunci veți putea găsi o soluție. „ – Ronnie

”Secretele te despart. Întotdeauna” – Tracey

Primesc sute de email-uri de la cititori în fiecare săptămână, care cer sfaturi de viață. Un mare procent din aceste e-mailuri se referă la relațiile lor zbuciumate (și e surpinzător cât sunt de repetitive). Acum câțiva ani, am descoperit că răspundem la marea majoritate a acestor mesaje cu același text: „Printează acest e-mail pe care tocmai mi l-ai trimis și arată-l partenerului tău. Apoi îmi poți scrie din nou.” Acest răspuns a devenit atât de comun încât l-am pus pe site la secțiunea de contact, pentru că obosisem să îi dau mereu copy-paste.

Dacă ceva te supără într-o relație, trebuie să fii dispus să spui. S-ar putea să doară, dar tot trebuie să faci asta. Nimeni altcineva nu poate repara relația în locul tău și nici nu ar trebui. Așa cum, dacă faci sport te dor mușchii, dar asta le permite să crească din nou mai puternici, momentele de durere și vulnerabilitate din relație sunt singura modalitate de a face relația mai puternică.

După respect, încrederea a fost cel mai menționat ingredient pentru o relație sănătoasă. Cei mai mulți oameni au menționat-o în legătură cu gelozia și fidelitatea: să ai încredere să îți lași partenerul să plece singur, să nu te înfurii dacă îl vezi vorbind cu altcineva, etc. Dar încrederea merge mult mai departe de atât. Pentru că atunci când e vorba de o viață împreună, veți trece prin situații grave de viață sau de moarte. Dacă mâine ai afla că ai cancer, ai avea încredere că partenerul ar rămâne lângă tine și te-ar îngriji? Ai încredere că partenerul tău poate avea grijă singur de copilul tău pentru o săptămână? Ai încredere să lași finanțele familiei pe mâna lui sau că poate lua decizii corecte sub presiune? Ai încredere că nu se va întoarce împotriva ta dacă vei greși?

Sunt lucruri greu de făcut. Și e și mai greu să te gândești la ele la începutul unei relații. Dar cu cât e mai profund angajamentul, cu cât se împletesc mai mult viețile voastre, cu atât mai mult va trebui să ai încredere în partenerul tău. (…)

Cheia pentru a încuraja și a menține încrederea într-o relație este ca ambii parteneri să fie deschiși:

• Dacă ceva te deranjează, spune. Acest lucru este important nu doar pentru rezolvarea problemelor pe măsură ce apar, dar dovedește partenerului tău că nu ai nimic de ascuns.
• Acele lucruri nesuferite care te fac nesigur, pe care urăști să le vorbești cu alți oameni, împărtășește-le partenerului tău. Nu numai că te ajută să te vindeci, dar tu și partenerul tău vă veți înțelege mai bine nesiguranțele și modul în care fiecare alege să le compenseze.
• Ține-te de promisiuni. Singura modalitate de a reconstrui cu adevărat încrederea după ce a fost ruptă este printr-un lung șir de dovezi de-a lungul timpului. Și nu poți construi acest istoric, până când nu-ți însușești greșelile anterioare și nu încerci să le corectezi.
• Învață să discerni între comportamentul suspect al partenerului tău și propriile nesiguranțe. De cele mai multe într-un conflict o persoană crede că ceva este complet „normal”, iar celălalt crede că este absolut scandalos. E extrem de greu să distingi cine este irațional și nesigur și cine este rezonabil și își apără convingerile. Fiți răbdători în a stabili cine în ce situație e și dacă realizezi că totul a fost doar rezultatul nesiguranței tale (și, uneori, doar despre asta e vorba), fii sincer și recunoaște. Și străduiește-te să fii mai bun.

Încrederea este ca o farfurie de porțelan. Dacă o scapi și și se sparge, poți să o lipești cu multă muncă și grijă. Dacă o scapi din nou și se sparge a doua oară, vor fi de două ori mai multe cioburi și va fi nevoie de mult mai mult timp și grijă pentru a o face la loc. Dar dacă o scapi și o spargi de prea multe ori, se va sfărâma în atât de multe piese încât nu le vei mai putea lipi niciodată, indiferent de ceea ce faci.

5. O relație sănătoasă presupune doi indivizi sănătoși

”Trebuie să înțelegi că depinde de tine să fii fericit, nu este datoria soțului tău. Nu spun că nu ar trebui ca fiecare să facă gesturi frumoase pentru celălalt sau că partenerul tău nu te poate face fericit uneori. Spun doar să nu te culci pe o ureche crezând că e treaba partenerului să „te facă fericit.” Nu este responsabilitatea lui. Descoperă singur ce te face fericit ca individ, fii fericit tu și apoi vei aduce bucuria asta în relația ta.” – Mandy

O iubire cere multe „sacrificii”. Trebuie să menții relația fericită, să te sacrifici mereu pentru partenerul tău, dorințele și nevoile sale. Există un oarecare adevăr în asta. Fiecare relație cere ca fiecare persoană să renunțe la ceva uneori.
Dar problema apare atunci cândtoată fericirea relației este condiționată de cealaltă persoană și amândoi sunt într-o stare permanentă de sacrificiu. (…) O relație bazată pe sacrificii nu poate fi susținută și va deveni în cele din urmă dăunătoare pentru amândoi indivizii implicați în ea.

„Oribilele relații de codependență au o stabilitate inerentă pentru că amândoi sunteți blocați într-o înţelegere tacită de a tolera comportamentul urât al celeilalte persoane, pentru că și ea vi-l tolerează la rândul ei, și niciunul dintre voi nu vrea să fie singur. La prima vedere pare că e vorba de compromisurile pe care toți oamenii le fac în relații, dar realitatea este că vor apărea resentimentele și fiecare devine ostaticul emoțional al celeilalte persoane, de teamă să nu se confrunte cu propriile probleme (apropos, mi-a luat 14 ani să realizez acest lucru).” – Karen

O relație sănătoasă presupune doi indivizi sănătoși. Cheia este asta: ”indivizi”! Adică doi oameni cu propriile identități, interese, perspective, lucruri pe care le fac de unii singuri, care se bucură cum doresc de timpul lor.

De aceea încercarea de a-ți controla partenerul pentru a-l face „fericit” în cele din urmă eșuează. Se distruge identitatea fiecăruia și e vorba e exact de acele trăsături unice care au produs la început atracția între cei doi. (…)

„Nu renunța niciodată la cine ești pentru persoana cu care ești. Se va întoarce împotriva ta și vă va face pe amândoi nefericiți. Ai curajul să fii tu însuți și, cel mai important, permite-i partenerul să fie el însuși. Până la urmă așa erați când v-ați îndrăgostit.” – Dave

Cum reușești să faci asta? E un pic contraintuitiv. Dar este ceva ce sute și sute de cupluri de succes au spus, în e-mailurile lor, că au reușit  …

6. Oferă-i celuilalt spațiu

„Asigurați-vă că aveți o viață proprie, în caz contrar este mai greu să aveți o viață împreună. Ce vreau să spun? Să ai propriile preocupări, proprii prieteni și propriile hobby-uri. Dacă se intersectează cu ale partenerului e ideal, dar nu trebuie să fiți identici ca să aveți despre ce să vorbiți unul cu celălalt. Diferențele ajută cuplul să își extindă orizonturile, ar fi atât de plictisitor ca ambii parteneri să trăiască exact aceeași viață.” – Anonim

Printre email-urile primite, una dintre cele mai populare teme a fost importanța creării unui spațiu și a unei separări unul de altul.

Oamenii au scris adevărate ode pentru ca fiecare să aibă carduri de credit distincte, prieteni și pasiuni diferite, vacanțe separate în fiecare an (acesta a fost un pas mare chiar în propria mea relație). Unii au mers atât de departe încât să recomande băi separate sau chiar dormitoare separate.

Unora le este teamă să dea libertate partenerilor. Asta vine dintr-o lipsă de încredere și / sau nesiguranța că, dacă partenerul va avea prea multă libertate, va descoperi că nu vrea să mai fie cu noi. În general, cu cât ne considerăm mai nedemni de a fi iubiți și de a fi în acea relație, cu atât mai mult vom încerca să controlăm comportamentul partenerilor noștri.

Dar, și mai important, această incapacitate de a ne lăsa partenerii să fie cine sunt, este o formă subtilă de lipsă de respect. La urma urmei, dacă nu poți avea încredere în soțul tău să plece la o partidă de golf cu prietenii sau ți-e frică să-ți lași soția să iasă la un pahar de vorbă după muncă, ce spune asta despre respectul pe care îl ai pentru capacitatea lor de a se descurca bine și singuri? Ce spune despre respectul tău de sine? Până la urmă în cazul în care consideri că sunt suficiente două pahare de alcool pentru ca cineva să îți cucerească soția, în mod clar nu ai o părere prea bună despre tine. (…)

7. Tu și partenerul vă veți dezvolta și schimba de-a lungul timpului. Acceptați asta!

„Pe parcursul a 20 de ani, amândoi ne-am schimbat foarte mult. Am schimbat credințe, partide politice, numeroase coafuri și culori de păr, dar ne iubim poate chiar mai mult. Copiii noștri, între timp oameni mari, le spun mereu prietenilor ce romantici incurabili suntem. Și lucrul cel mai puternic care ne ține împreună e că nu dăm doi bani pe ce spune altcineva despre relația noastră.” – Dotti

O temă care s-a repetat, în special printre cititorii căsătoriți de peste 20 de ani, a fost cât de mult se schimbă un om pe parcursul anilor și cât de pregătiți suntem să-l acceptăm pe celălalt în momentul în care aceste schimbări apar. O cititoare a comentat că, la nunta ei, un membru al familiei în vârstă ia spus: „Într-o zi, mulți ani de acum, te vei trezi şi partenerul tău va fi o altă persoană. Ai grijă să te îndrăgostești și de acea persoană.” (…)

Probabil citești lucrul ăsta și te gândești: “Sigur, lui Bill îi plac acum cârnații, dar în câțiva ani o să îmi ceară friptură. Mă descurc și cu asta.”

Nu, eu vorbesc de schimbări de viață majore. Rețineți că, dacă aveți de gând să petreceți niște decenii împreună, veți trece prin situații foarte grele. Printre modificările de viață majore oamenii mi-au spus că mariajele lor au trecut prin (și au supraviețuit): schimbarea religiilor, mutatul în altă țară, moartea unor membri ai familiei (inclusiv copiii), îngrijirea membrilor în vârstă ai familiei, schimbarea convingerilor politice, lipsa banilor, chiar și schimbarea orientării sexuale la un moment dat…

Uimitor, aceste cupluri au supraviețuit pentru că respectul lor unul pentru altul le-a permis să se adapteze și să îl lase pe celălalt să se dezvolte și să crească.

„Când îți iei un angajament față de partenerul de viață, nu știi, de fapt, la ce te înhami. Știi cu cine ai plecat la drum azi, dar nu ai nici o idee cine va fi această persoană în cinci ani, zece ani și așa mai departe. Trebuie să fiți pregătiți pentru lucruri neașteptate și  să vă întrebați dacă admirați această persoană, indiferent de alte detalii superficiale (sau nu așa de superficiale). Pentru că, vă promit, aproape toate aceste detalii, la un moment dat, se vor schimba sau vor dispărea.” – Michael

Lucru ăsat nu e ușor, ba chiar de multe ori o să vă doară cumplit… De aceea trebuie să știți și cum să vă certați.

8. Fiți ”buni” la ceartă

„Relația este ceva viu. La fel ca și mușchii corpului, nu poate deveni mai puternică fără stres și provocare. Trebuie să te lupți. Trebuie să despici firul în patru. Obstacole întâresc căsnicia.” – Ryan Saplan

John Gottman este un psiholog dat naibii și un cercetător care a petrecut peste 30 de ani analizând cuplurile căsătorite. El caută motivele pentru care acestea rămân împreună sau de ce se despart. La capitolul „De ce rămân oamenii împreună?”, el este expertul. Gottman pune cuplurile căsătorite într-o cameră, le filmează și le cere să se certe. Să aleagă un subiect asupra căruia nu pot să cadă de acord și să îl discute. Și analizând această înfruntare poate să prezică, cu o acuratețe uimitoare, dacă cei doi vor divorța sau nu.

Dar ceea ce este și mai interesant la cercetarea lui Gottman e că lucrurile care vor duce la divorț nu sunt cele la care te-ai putea gândi. Cuplurile reușite, ca și cele cu probleme, a descoperit psihologul, se ceartă constant. Și unele o fac foarte furios.

Cercetătorul a stabilit patru caracteristici ale unui cuplu care prevestesc un divorț (sau o despărțire). A mers până într-acolo încât le-a numit în cartea sa „cei patru călăreți” ai apocalipsei într-o relație. Acestea sunt:
1. Critica față de partener (Spui „Ești atât de prost” în loc de „Ai făcut o prostie.”)
2. Defensiva (sau dat vina pe celălalt, „n-aș fi făcut asta dacă n-ai întârzia tot timpul.”)
3. Sfidarea (să faci partenerul să se simtă inferior.)
4. Blocajul (să te retragi dintr-o dispută și să ignori partenerul.)

E-mailurile cititorilor sprijinină din plin această listă. Dintre cele 1500 de răspunsuri aproape fiecare face referire la importanța de a gestiona conflictele bine.

Sfaturile oferite de cititori:

• Niciodată nu insulta sau jigni partenerul. Pune lucrurile în altă perspectivă: urăsc păcatul, dar îl iubesc pe păcătos. Cercetarea lui Gottman a constatat că denigrarea și disprețul pentru partener este factorul numărul unu care anunță un divorț.

• Nu aminti mereu de certuri și conflicte mai vechi când apar unele noi. Acest lucru nu rezolvă nimic, ba mai degrabă vă veți certa de două ori mai rău ca înainte. Da, ai uitat să faci cumpărături în drum spre casă, dar ce legătură are cu faptul că a fost nepoliticos cu mama ta Ziua Recunoștinței anul trecut?

• Dacă lucrurile devin prea vulcanice, luați o pauză. Stați puțin la distanță și reluați discuția cu calm.

• Amintiți-vă că a avea dreptate nu este la fel de important precum e ca ambii parteneri să se simtă respectați și ascultați. Poate ai dreptate, dar dacă scoțând asta în evidență îl faci pe partenerul tău să se simtă neiubit, atunci nu ești cu adevărat un câștigător.

Cred că atunci când oamenii vorbesc despre necesitatea de a „comunica bine” tot timpul (un sfat vag pe care toată lumea îl dă, dar puțini oameni par să clarifice ce înseamnă, de fapt), asta înseamnă: să fie dispuși să aibă discuții incomode. Fii dispus să te cerți. Spune totul deschis. Aceasta a fost o temă care a apărut constant în mesajele cititorilor care au divorţat. (…)

9. Învaţă să ierţi

„Când ajungi să ţi se dea dreptate în legătură cu ceva, taci apoi. Poți avea dreptate şi linişte în acelaşi timp. Partenerul tău va ști deja că ai dreptate și se va simți iubit pentru că nu-i arunci mereu asta în faţă.” – Brian

„Într-o căsnicie nu e posibil să câştigi o ceartă” – Bill

Pentru mine, poate piesa de rezistenţă din cercetarea lui Gottman este faptul că cele mai multe cupluri de succes nu îşi rezolvă, de fapt, toate problemele. Descoperirile sale au fost exact opusul a ceea ce majoritatea oamenilor se așteaptă: oamenii cu legături durabile și fericite au probleme care nu dispar niciodată de tot, în timp ce cuplurile care vor să fie mereu de acord și fac multe compromisuri pentru asta, sfârșesc prina se simţi mizerabil și se despart. (…)

„Toată lumea spune că a face compromisuri este cheia succesului, dar eu şi soțul meu nu vedem lucrurile aşa. Este vorba mai mult despre înțelegere. Compromisul este o porcărie, pentru că nemulţumeşte ambele părți care trebuie să renunţe la bucăți mici din ele însele, într-un efort de a se înţelege cu celălat. Pe de altă parte, refuzul de a face compromisuri este şi el un dezastru, pentru că îţi transformi partenerul într-un competitor („eu câștig, tu pierzi”). Acestea sunt scopurile greșite, deoarece sunt orientate mai degrabă spre rezultate, decât pe procesul în sine. În cazul în care obiectivul tău este de a înțelege cu adevărat, la un nivel profund, gândurile şi trăirile partnerului, vei ajunge ca acest proces să te schimbe. Iar conflictul devine mult mai ușor de gestionat pentru că înţelegi mai bine contextul.” – Michell

Am scris asta ani de zile: cheia fericirii nu este să îţi împlineşti visele măreţe sau să ajungi pe culmi ameţitoare, ci mai degrabă să găseşti luptele și provocările care îţi aduc bucurie pe termen lung. Un concept similar pare să fie adevărat în relații: partenerul perfect nu este o persoană care nu creează probleme în relație, ci partenerul care creează acele probleme în relație pe care te simţi bine să le rezolvi.

Dar cum devii mai bun în a ierta? Ce înseamnă asta, de fapt? Din nou, sfaturi din partea cititorilor:

• Atunci când un conflict s-a terminat, s-a terminat. Unele cupluri au făcut din asta o regulă de aur în relația lor. Când ați terminat o ceartă, nu contează cine are dreptate și cine a greșit, nu contează dacă cineva a fost rău și cineva a fost drăguţ. S-a terminat. Este în trecut. Şi amândoi trebuie să fiţi de acord să rămână acolo, nu să reapară în discuţii în fiecare lună, pentru următorii trei ani.
• Nu ţine nimeni scorul. Nimeni nu încearcă să „câștige”. Nu există „Îmi ești dator pentru că ai stricat rufele pe care le-ai pus la spălat săptămâna trecută.” Nu există „Am întotdeauna dreptate când e vorba de finanţe, deci ar trebui să mă asculți.” Nu există nici „I-am cumpărat trei cadouri și ea mi-a făcut doar o favoare”. Totul în relație este dat și făcut necondiționat. Adică fără așteptări sau manipulare.
• Atunci când partenerul o dă în bară, fă diferenţa dintre intenţie şi comportament. Ştii ce iubeşti și admiri la partenerul tău. Încearcă să înțelegi că pur și simplu a făcut tot ce a putut, dar a încurcat borcanele, din ignoranță. Nu pentru că e o persoană rea. Nu pentru că în secret te urăşte și vrea să divorțeze de tine. Nu pentru că e altcineva la mijloc care vrea să vă despartă. E un om bun. De asta ești cu el. Dacă începi să te îndoieşti de asta, atunci vei începe să te îndoieşti de tine.

Și, în sfârșit, alege-ţi bătăliile cu înțelepciune.

„Suntem căsătoriţi şi fericiţi de peste 40 de ani. Primul sfat care îmi vine în minte e: alege-ţi bătăliile. Unele lucruri contează şi poţi să te superi din cauza lor. Cele mai multe nu. Dacă te vei certa pentru toate lucrurile mărunte, te vei trezi că cearta nu se va termina niciodată. La fel ca picătura chinezească: minor pe termen scurt, coroziv în timp. Gândiţi-vă: este o nimica toată sau ceva important? Merită costul unui conflict?” – Fred

9. Lucrurile mărunte se adaugă lucrurilor importante

„Dacă nu vă faceţi timp în mod regulat pentru a lua masa de prânz, pentru o plimbare, o cină și un film, atunci înseamnă că v-aţi ales practic doar cu un coleg de cameră. Să rămâi conectat unul cu altul printre suişurile şi coborâşurile vieții este esenţial. În cele din urmă copiii cresc, insuportabilul tău cumnat se va retrage la o mănăstire, iar părinții tăi vor muri. Când acest lucru se întâmplă, ghici cine a plecat? Ai ghicit! Doamna/ Domnul Perfecţiunea întruchipată. Exact! Nu vrei sa te trezeşti cu 20 de ani mai târziu că te holbezi la un străin pentru că viața a rupt legăturile pe care le-aţi creat înainte să înceapă această furtună nasoală. Tu şi partenerul tău trebuie să fiţi în ochiul uraganului.” – Brian

Din cele 1500 de răspunsuri primite, aş spune că jumatate au menționat un sfat simplu, dar eficient: nu înceta niciodată să te bucuri de lucrurile mici făcute împreună. Ele aduc un mare plus. Lucruri cât mai simple: să spui „Te iubesc” înainte de a merge la culcare, să te ții de mână la film, să-i faci pe plac când și când, să ajuţi la treburile casnice. Toate lucrurile astea chiar conteză şi te ajută pe termen lung. Nu le pierde.

Acest lucru devine şi mai important atunci când apar copiii. Mesajul pe care l-am auzit de sute de ori despre apariţia copiilor: puneţi căsnicia mai presus.

„Copiii sunt veneraţi în cultura noastră şi în zilele noastre. Lumea se aşteaptă ca părinții să sacrifice totul pentru ei. Dar cel mai bun mod de a crește copii sănătoși și fericiți este de a menține o căsnicie sănătoasă și fericită. Copiii buni nu transformă o căsnicie în una bună. O căsnicie bună poate creşte copii buni. Aşadar, fă din căsnicia ta o prioritate.” – Susan

11. Sexul contează. Mult.

“Cum ştii că începeţi să vă îndepărtaţi? Sexul începe să scârţâie. Punct. Nu e nevoie de alt test.” – Anonim

(…) Dacã relația este bună, sexul va fi bun. Amândoi vă veţi dori şi vă veţi bucura de el. Atunci când relația merge prost – când există probleme nerezolvate și emoții negative – atunci sexul va fi de multe ori primul lucru pentru care ai vrea să ieși pe fereastră.

Acest lucru a fost reiterat în sute de e-mailuri primite. Natura sexului în sine a variat destul de puţin în rândul cuplurilor – unele cupluri iau experimentele sexuale în serios, altele pun accentul pe frecvență, alții lasă loc fanteziilor – dar principiul de bază a fost același: ambii parteneri ar trebui să fie satisfăcuţi sexual cât de des posibil.

Însă sexul nu doar că menține o relație sănătoasă, mulți cititori au sugerat chiar că ei îl folosesc pentru a-şi vindeca relațiile. Că atunci când lucrurile sunt un pic reci sau e o perioadă stresantă ajung chiar să programeze timp pentru intimitatea lor. Ei spun că e important şi că merită.

12. Fii practic şi stabileşte reguli în relaţie

„Nu există jumătate-jumătate la curățenie generală, creșterea copiilor, planificarea vacanţei, golirea mașinii de spălat vase, cumpărare cadourilor, prepararea cinei, bani câştigaţi, etc. Cu cât toţi acceptă asta mai rapid, cu atât mai fericită este toată lumea. Cu toții avem lucruri care ne plac și lucruri pe care le urâm; toți avem unele domenii la care ne pricepem şi altele la care suntem praf. Discutați cu partenerul despre aceste lucruri atunci când vine vorba de a împărți și a răzbi cu toate prostiile care trebuie făcute în viață.” – Liz

Toată lumea îşi imaginează modul în care o relație ar trebui să funcționeze. Ambele persoane îşi împart responsabilitățile. Amândoi reușesc să păstreze un echilibru fin între timpul petrecut împreună şi timpul pentru ei înșiși. Curăţă cu rândul toaleta şi gătesc cina de Ziua Recunoştinţei pentru întreaga familie (nu în acelaşi timp, desigur).

Şi apoi aflăm cum funcţionează în realitate o relaţie.

Dezordine. Stress. Lipsă de comunicare peste tot astfel încât începe să vi se pară că vorbiţi mereu cu un perete.

Adevărul este că relațiile sunt imperfecte, haotice. Și asta pentru simplul motiv că ele sunt formate din oameni imperfecţi, oameni care doresc lucruri diferite în momente diferite, în moduri diferite și a… au uitat să-ți spună? Ei bine, poate dacă ai fi ascultat ai fi ştiut…

Tema comună la acest capitol este să fii pragmatic. Dacă soția este un avocat și petrece 50 de ore la birou în fiecare săptămână, iar soțul este un artist şi poate lucra de acasă, are mai mult sens ca el să se ocupe de majoritatea sarcinilor de părinte de zi cu zi.

Sunt regulile economiei: diviziunea muncii face ca toată lumea să fie mai folositoare. Dă-ţi seama la ce te pricepi, ce îţi place să faci, ce poţi face mai uşor decât celălalt și împarte sarcinile în conformitate cu asta. Soției mele îi place să se ocupe de curățenie (serios!), dar urăște lucrurile urât mirositoare. Așa că ghici cine cui îi revine spălatul vaselor şi dusul gunoiului? Mie. Pentru că mie nu-mi pasă. Pot mânca de pe aceeași farfurie de șapte ori la rând. N-aş simţi mirosul de șobolan mort, nici dacă acesta ar fi sub perna pe care dorm. Pot să duc gunoiul toată ziua. Dragă, lasă-mă să te ajut.

Mai mult decât atât, multe cupluri au sugerat că stabilirea unor reguli e un lucru foarte bun şi practic. În ce măsură vă împărţiţi banii? Cât are dreptul fiecare să cheltuie fără să îl consulte pe celălalt? Ce achiziții ar trebui să fie făcute împreună sau aveți încredere unul în altul pentru a le face separat? Cum decideți unde vă petreceţi vacanţele?

Ţineţi şedinţe pe temele astea. Sigur, nu e sexy sau rece, dar e necesar. Împărţiţi o viață împreună și trebuie să planificaţi şi să ţineţi cont de nevoile și resursele fiecărei persoane. 

O doamnă chiar a spus chiar că ea și soțul ei au „revizuiri anuale”. M-a rugat să nu râd. La fiecare final de an discută despre tot ce se întâmplă în gospodărie, lucruri care le plac sau nu le plac şi ce pot face în anul care vine să le schimbe. Acest gen de lucruri sună penibil, dar pot ţine partenerii în contact unul cu clălalt. Și, pentru că mereu îşi simt pulsul unul altuia şi ştiu de ce au nevoie, e mult mai probabil să crească împreună, decât să se separe.

13. Învaţă să stăpâneşti valurile

„Suntem căsătoriţi de 44 de ani (avem 4 copii, 6 nepoți). Cred că cel mai important lucru pe care l-am învățat în aceşti ani este că dragostea pe care o simți unul pentru celălalt este în continuă schimbare. Uneori simți o dragoste și satisfacție profundă, alteori nu vrei să ai nimic de-a face cu partenerul tău; uneori râzi împreună, alteori țipi unul la altul. Este ca un roller-coaster, suişuri și coborâșuri tot timpul, dar pe măsură ce stați împreună suficient de mult coborâșurile devin mai puțin severe și suişurile sunt mai iubitoare și mulțumitoare. Deci, chiar dacă simți ca n-ai mai putea să îţi iubeşti partenerul vreodată, asta se poate schimba, dacă vă daţi o șansă. Cred că oamenii renunţă prea curând.” – Chris

Dintre sutele de analogii văzute în ultimele săptămâni, una mi-a rămas în minte. O asistentă de la geriatrie mi-a trimis un E-mail. Mi-a povestit discuţia ei cu un pacient de aproape 90 de ani, despre căsnicia lui care a durat o viaţă. Omul a spus ceva de genul „relațiile sunt ca valurile, oamenii trebuie să învețe cum să le stăpânească.” Ea i-a cerut să explice mai mult şi bătrânul i-a spus că, la fel ca în ocean, într-o relație sunt mereu valuri, unele mai mari, altele mai mici. Unele ţin câteva ore, altele durează luni sau chiar ani. Cheia este să înțelegi că puține dintre aceste valuri au de-a face cu calitatea relației: oamenii își pierd locurile de muncă, membrii de familie mor, cuplurile se mută, cariera se schimbă, azi faci o mulțime de bani, mâine pierzi o mulțime de bani. Treaba ta, ca un partener implicat, este să „călăreşti” aceste valuri cu persoana pe care o iubeşti, indiferent de locul unde vă duc. Pentru că, în cele din urmă, nici unul dintre ele nu durează. Şi la final sunteţi doar voi doi.

„Acum doi ani, am început brusc să am resentimente faţă de soția mea pentru tot felul de motive. Era ca şi cum am plutit nişte ani, am făcut o treabă bună să co-existăm şi să fim părinţi, dar nu mai aveam nicio legătură unul cu celălalt. Relaţia s-a deteriorat atât de mult încât ajunsesem să mă gândesc la despărţire. Cu toate acestea, ori de câte ori m-am gândit la asta foarte intens, nu am putut identifica o singură problemă care să mă determine să spun că nu pot trece peste asta. Ştiam că e o persoană uimitoare, o mamă bună și o prietenă minunată. Mi-am mușcat limba și am sperat că starea asta va trece la fel de brusc cum a apărut. Din fericire, aşa a fost, iar acum o iubesc mai mult ca niciodată. Așa că înţelept este să îi acorzi soţiei prezumţia de nevinovăţie. Dacă ați fost fericiţi atâţia ani, e un motiv destul de bun. Ai răbdare şi concentrează-te pe acele lucruri care încă mai există şi care te-au făcut să te îndrăgosteşti de ea la început.” – Kevin

Vreau să le mulțumesc tuturor cititorilor care şi-au rupt din timpul lor pentru a împărtăţi experienţa lor. Am fost copleşit de toată înțelepciunea din rândurile lor. Au existat multe, multe răspunsuri foarte bune, sfaturi din inimă. A fost greu să le aleg pe cele care au intrat în articol, iar în multe cazuri, aș fi putut pune o mulţime de alte citate care ar fi spus aproape același lucru.

Exerciții ca acestea mă uimesc mereu. Pentru că atunci când ceri sfaturi de la mii de oameni, te aştepţi să primeşti mii de răspunsuri diferite. Dar majoritatea sfaturilor au fost aceleași. Şi ne arată cât de asemănători suntem, de fapt. Şi cum oricât de greu ar fi în viaţă, nu suntem niciodată atât de singuri cum credem.

Aș încheia acest articol prin a rezuma sfaturile într-o singură secțiune ordonată. Dar, încă o dată, un cititor a făcut-o mult mai bine decât aș fi putut eu. Deci, închei cu vorbele lui Margo:

„Poţi face orice, atâta timp cât nu te distrugi pe tine sau pe celălalt. Emoțional, fizic, financiar sau spiritual. Nu lăsa să existe niciun subiect pe care să nu îl puteţi discuta. Niciodată nu vă rușinaţi sau nu vă bateţi joc unul de altul în legătură cu lucrurile care vă fac fericiţi. Pune pe hârtie motivele pentru care te-ai îndrăgostit și cititeşte-le în fiecare an, la aniversarea voasră sau mai des. Scrieţi-vă des scrisori de dragoste. Să fiţi pe primul plan unul pentru celălalt. Atunci când copiii sosesc, va fi ușor să cadeţi într-o frenezie de a îi transforma în punctul central al vieții voastre … nu uita că iubirea dintre voi i-a produs. Trebuie să păstrați dragostea asta vie și puternică pentru a oferi şi copiilor iubire. Soțul e pe primul loc. Fiecare dintre voi va continua să se dezvolte. Ia-l şi pe celălalt cu tine. Fii cel care salută această creștere. Nu crede că e doar datoria lui să țină relația împreună. Trebuie să fiţi conştienţi că depinde de amândoi. Fă cu drag curățenie în casă, pregăteşte masa și ai grijă de casa ta. Sunt lucruri necesare de zi cu zi, aşa că fă-le să devină distractive și faceţi-le împreună. Nu te plânge de partenerul tău oricui. Iubeşte-l pentru ceea ce e. Faceţi dragoste, chiar și atunci când nu aveţi prea mult chef. Aveţi încredere unul în celălalt. Acordă-i prezumţia de nevinovăţie în orice situaţie. Fii transparent, nu ascunde nimic. Fiţi mândru unul de celălalt. Ai propriile preocupări în afara relaţiei, dar povesteşte-i despre ele. Răsfățaţi-vă reciproc. Du-te la consiliere de cuplu înainte de a avea nevoie de ea, astfel încât amândoi să fiţi deschişi pentru a vă rezolva problemele. Când nu sunteţi de acord, exprimaţi asta cu respect pentru sentimentele celuilalt. Fii deschis la schimbări şi acceptă diferențele. Printaţi regulile astea şi ţineţi-le aproape”.

Mulțumesc că ai parcurs acest text! Din  categoria Invitați, îți recomand să citești și Aurora Liiceanu despre corectitudinea politică și politica fără corectitudine sau interviul cu ”antrenorul de genii” Florian Colceag!

Traducere de Dana Gont